[Supereroii Beesers]: Marius Duță, Asistent medical principal – „Pacienții sunt mai mulțumiți să primească servicii medicale de bază acasă decât la spital”

Doar în filme este perfect drept drumul unui supererou. Doar pe ecran el ştie ce are de făcut încă de la început, iar fiecare pas nu face decât să-i împlinească destinul. Marius Duță avea 34 de ani când a devenit asistent medical, având în spate un parcurs puțin atipic pentru acest domeniu:

„Am lucrat la Teatrul Mic timp de 5 ani, unde am avut ocazia să cunosc foarte mulţi oameni care-mi sunt dragi şi acum. Apoi am lucrat într-o companie de IT. Asistent mi-aş fi dorit să fiu mai devreme, doar că nu a fost cumva momentul. Când a sosit clipa, m-am hotărât repede. Sunt mândru că pot să ajut şi să fiu de folos acolo unde e nevoie de mine”, spune Marius Duță.

A absolvit Şcoala Postliceală Fundeni, iar în primii 4 ani a activat ca asistent pe ambulanţă. Actualmente lucrează la secţia de gastroenterologie a unui spital de urgenţă din Bucureşti, fiind aşadar într-o situaţie interesantă: aceea de a avea o profesie în care bărbaţii sunt minoritari.

„În spitalele de stat cred că suntem mai puţini asistenţi, pe secţia mea sunt doar eu în momentul de faţă. Dar deja observ că numărul asistenţilor a început să crească: cel puţin sunt mai mulţi viitori absolvenţi, cu care mă întâlnesc când vin să-şi facă stagiul de practică. Pacienţii ne apreciază însă foarte mult… Mai ales doamnele şi domnişoarele”, mărturiseşte acesta.

De la perfuzie la vaccin, de la injecţii intramusculare la pansamente, Marius Duță este pregătit pentru o gamă largă de servicii la domiciliu. De altfel a observat că percepţia s-a schimbat oarecum în ultimii ani vizavi de aceste îngrijiri:

„Fiind acasă şi fiind în mediul lor, oamenii se simt mult mai în siguranţă. Am observat că, atunci când vine vorba despre aceste servicii de bază, oamenii sunt mai mulţumiţi să le primească la ei acasă decât în spital”, declară Marius Duță.

Recunoaşte că nu prea mai are timp liber, dar vocea lui nu reflectă nicio părere de rău. Pare unul din acei oameni pentru care inactivitatea nu e recompensă, ci factor de stres:

„Dacă nu sunt la spital, sunt la îngrijiri. Când am ocazia, ies în oraş la un film, iar dacă prind o fereastră de câteva zile, încerc să mai ies din aglomeraţie. Dar în perioada pandemiei de exemplu chiar nu a fost timp liber: zilele de concediu pe care aveam voie să le luăm au fost foarte puţine, a fost o perioadă încărcată şi dificilă pentru cadrele medicale. Dar oricum, cel mai fericit sunt când sunt în plină activitate”, mărturisește Marius Duță.

Să înveţi mereu, să rămâi responsabil şi cu capul limpede, acestea sunt atributele cheie în profesia lui. Totuşi, consideră Marius Duță, nu ar fi rău să existe mai mulţi care să împartă aceste atribute:

„Îmi place munca la spital: am foarte multe lucruri de învăţat, e ca o a doua familie acolo.Totuşi nu ar strica să existe mai mult personal. Sunt foarte multe lucruri de făcut într-un spital: trebuie să fim foarte conştiincioşi şi responsabili, la un volum de muncă extrem de ridicat”, ne spune Marius Duță.

Viaţa nu e însă un bol uniform de iaurt; cel puţin nu unul în care să nu se nimerească cioburi de sticlă din când în când. O profesie ca a lui îl pune adesea faţă în faţă cu situaţii grele, de tensiune extremă şi bucurie intensă:

„Când e în faţa ta un om în stop cardio-respirator, încerci să faci tot ce ai învăţat, tot ce poţi; te rogi ca acea persoană să-şi revină şi să trăiască în continuare. Am avut parte de astfel de momente, cu oameni tineri şi în vârstă deopotrivă; dar şi când echipa a reuşit, a fost cea mai mare satisfacţie pe care am simţit-o vreodată, că am readus pe cineva la viaţă”, mărturisește Marius Duță.

Articol scris de Iulia Pop